Document - Moldova: Police torture and ill-treatment: "It's just normal."

Moldova

Tortura si maltratareadin partea politiei:

„E doar normal "

1. Introducere

„E doar normal sa fii batut de politie. M-am gîndit asa: ‚Ei bine, or sa ma bata si apoi o sa-mi dea drumul.’"

A.B., retinut de catre colaboratorii de politie din mun.Chisinau înperioada 25 februarie - 17 iulie 2006

Republica Moldova nu reuseste sa-si îndeplineasca obligatiile asumate prin aderarea sa la actele normative internationaleîn domeniul drepturilor omului, de asigurare a drepturilor persoanelor de a nu fi supusetorturii si altor tratamente cu cruzime, inumane si/sau degradante. În acest raport, Amnesty International demonstreaza ca în ciuda masurilor întreprinse de Guvernul Republicii Moldovade aliniere a legislatiei lastandardele europene si internationale, cazurile de tortura si de maltratare care au loc pe durata detinerii persoanelor în custodia politiei, continuesa fie raspîndite. Persoanele care sînt supuse maltratarilor si torturate de catre colaboratorii de politienu sunt protejate, nu dispun de remedii juridice efective de a se repune în drepturile lezate.

Presedintele Voronin a mentionat clar faptul ca Republica Moldova aspira la integrarea europeana:„Suntem parte din Europasi doar conditiile istorice au împiedicat dezvoltarea Republicii Moldova în acord cu procesele de integrare de pe continent."(1)Moldova este membra a Consiliului Europei din 1995 si a atins progreseconsiderabile în ce privesteameliorarea la capitolul respectarii, protectiei si promovarii drepturilor omului. Din momentul aderarii sale la Consiliul Europei, Republica Moldova a ratificat 62 din cele200 de conventii existente ale Consiliului Europei; a fost prima tara din Europa care a ratificat în 2006 Conventia împotriva traficului de fiinte umane. În 2003 a fost adoptat un nou Cod de procedura penala si un nou Cod penal, care au racordat legislatia interna a Republicii Moldova custandardele Consiliului Europei, iar în 2005 Codul penal a fost amendat prin includerea unui articol care se refera în mod special la tortura aplicata de catre persoanele cu functii de raspundere din cadrulautoritatilor de stat, articol care este în acord cu Conventia ONU împotriva torturii. În iulie 2006, Republica Moldova a ratificat Protocolul optional al Conventiei Natiunilor Unite împotriva torturii si a pedepselor sau tratamentelor cu cruzime, inumane sau degradante.

La 22 februarie 2005, Republica Moldova si Uniunea Europeana (UE) au adoptat Planul de ActiuniMoldova-UEîn cadrul Politicii Europene de Vecinatate, care stabileste un numar de obiective, care prevadapropierea Republicii Moldova de standardele Consiliului Europei, inclusiv în ce priveste eradicarea torturii si a maltratarii.

În conformitate cu prevederileDeclaratiei de la Viena, precumsi cu Programul de Actiune adoptat la Conferinta internationala a drepturilor omului din 1993, Republica Moldova a adoptat un Plan National de Actiuni în domeniul drepturilor omului si este una dintre cele doar 17 tari din lume care au adoptat un asemenea plan. Planul acopera perioada 2004 – 2008 si stabileste obiective concrete în ce priveste ameliorarea conditiilor de detentie a persoanelor,prevenirea torturii si a maltratarii. În pofida acestui fapt, din introducerea documentuluise recunoaste faptul ca exista o distanta între intentiile Moldovei în ce priveste integrarea europeana si realitatea existentaîn tara:

„Standardele si principiile internationale de baza incluse în Constitutie si în alte acte legislative nu au devenit o realitate,deocamdata,si nu detin un loc special în viata societatii si a statului. Constiinta legala deformata,observata în ultima decada, neglijarea înradacinata a drepturilor omului si a libertatilor, ca si a fiintei umane în general, nihilismul legal si lipsa încrederii în stat au conditionat sentimentul de nesiguranta alpopulatiei, lipsa ei de încredere fata de abilitatea statului de a-i proteja drepturile."(2)

Pe parcursuldocumentariiunor cazuri concrete, pentru a fi posibil de scris acest raport, Amnesty International a concluzionatcaeste posibil ca modificarile legislative, precum si unele cazuri concrete ar putea conduce la o diminuarea numarului cazurilor de aplicare a torturiisi a maltratarilor. Un tînar politist a informat reprezentantiiAmnesty International în martie 2007,ca utilizarea violentei fizice nu e binevenita,si ca colaboratoriide politie utilizeaza acum mai frecvent presiunile psihologice. Amnesty International a descoperit cazuri în care politia s-a folosit de rudele de familiepentru aplicarea unei presiuni indirecte asupra detinutilor, mai întîi amenintînd rudele. În alte cazuri, politistii au amenintat detinutii cu condamnari penale mult mai grave, cu scopul de a-i face sa-si recunoasca vinovatia pe unele infractiuni minore.În ce priveste locurile de detentie, în raportul din 2004 a Comitetului European pentru prevenirea torturii, s-a declarat ca exista „o schimbare încurajatoare spre bine"în ce priveste aplicareatorturii si a maltratarilor, însa „problema este departe de a fi rezolvata". Se efectueazapresiuni asupra guvernului moldovean cu scopul de a eradica problema aplicarii torturii odata sipentru totdeauna: din 2005, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a ajuns,în opt hotarîri,la concluzia ca Republica Moldova a violat dreptul de a nu fi supus torturii si maltratarilor; patru din aceste hotarîri au fost emise în 2007. În perioadacelor doua vizite a reprezentantilorAmnesty International din martie si iulie 2007, Ministerul Afacerilor Interne si Procuratura Generala s-au aratat deschisiîn ce priveste dorinta de a coopera cu Amnesty International. În cadrul întîlnirilor, oficialitatile au recunoscut ca tortura si maltratarile reprezinta o problema si au invitat Amnesty International sa faca recomandarila acest capitol.

Cu toate acestea, în ciuda unor evolutii pozitive, Amnesty International continua sa primeasca informatii referitoare laaplicarea torturiisia maltratariiîn perioada aflarii persoanelor în custodia politiei, astfel exista motive de a considera aceasta problemaca fiind una destul deraspînditala moment. Potrivit unui studiu realizat în 2004 de Institutul de Reforme Penale, 60,7 %dintre judecatori, procurori si avocati au considerat ca drepturile persoanelor acuzate în comiterea infractiunilorau fost violate; 42,8 %din acelasi grup au mentionat ca organele de urmarire penala au folosit violenta si alte mijloace de presiune asupra suspectilor. Sefii sectiilor din cadrul comisariatelor raionale de politie si ofiterii de urmarire penalacu care Amnesty International s-a întîlnit în 2007 cu ocazia vizitelor la comisariatelede politie, nu au dorit sa recunoasca problema, si au dat dovada de necunoasterea standardelor internationale în domeniul drepturilor omului.

Cu ocazia vizitei sale în Republica Moldova, Amnesty International a adunat cîteva studii de caz amanuntite; o prezentare a trei cazuri ilustrative la sfîrsitul prezentului raport. Victimele au declaratreprezentantilor Amnesty International cum drepturile lor de baza sunt violate, iar legislatia si prevederile proceduralenationale sunt ignorate de catre anchetatorii de politie.Serghei Gurgurov a declarat reprezentantilor Amnesty International ca a fost torturat de colaboratoriide politie ai sectorul Rîscani dinmunicipiulChisinau, în luna octombrie 2005, cu scopul de a obtine de la el declaratii de recunoastere a vinovatiei în ce priveste o serie de furturi de telefoane mobile. El a fost batut pîna si-a pierdut cunostinta, iar mai apoi colaboratoriide politie au încercat sa-l trezeasca cu socuri electrice.Serghei Gurgurov, care este în vîrsta de 28 de ani, a devenit invalid din cauza torturii si a maltratarilor la care l-au supus politistii. A.B.sustine ca a fost batut de trei ofiteri de la Directia securitate interna a Ministerului Afacerilor Interne; un ofiter a folosit catuse ca sa-l bata, iar un altul l-a batut cu o lanternade cauciuc. Cei doi ar fi fost ajutati de catre asistentul medical al centrului de detentie, care îl tinea de picioare si care si-a exprimat regretul ca aparatul de socuri electrice nu functiona.A.B. a fost retinut de politie de la 25 februarie 2006 pîna la 17 iulie 2006, si a fost acuzat de furt. El a fost batut pentru cu scopul de a-l impunesa depuna declaratii împotriva unui prieten care lucra ca politist. El a spus ca a refuzat sa depuna marturii false.La data de 21 mai 2007, Viorica Plate ar fi fost torturata de colaboratorii Comisariatuluide politie Botanica din municipiul Chisinau, cu scopul de a o forta sa declareca ar fi furat bani de la fostul ei sot. Ea a declarat ca ofiterii de politie au batut-o, au fortat-o sa îmbraceo masca de antigaz, lipsind-o de oxigen, iarasi au batut-o, dupaaceasta au agatat-o de un cuier de palarii asezat pestedoua scaune.

Informatiile din acest raport au fost adunate prin interviuri directe întretinute cu victimele, avocati, organizatii non-guvernamentale (ONG-uri), reprezentanti ai Ministerului Afacerilor Interne si ai Procuraturii Generale.Reprezentantii Amnesty International au efectuat doua vizite de documentare în Republica Moldova, în lunile martie si iulie 2007, au vizitat centre de detentie din Chisinau, Comrat, Taraclia, Ocnita, Edinet, Orhei si Straseni.Acest raport nu include nici un caz de torturare si maltratare din auto-proclamata republicamoldoveneasca nistreana (Transnistria). Acest lucru se datoreaza nu absentei torturii si a maltratarilorîn Transnistria, ci lipsei de informare a populatiei ce locuieste în Transnistria, fricii de a relata cazuri de tortura si maltratari, absenteiorganizatiilor non-guvernamentale care se ocupa cu tematica prevenirii torturii si apararii victimelor torturii, precum si constientizarii scazute a avocatilor din Transnistria.În raportul asupra vizitei sale din Transnistria din 2000, Comitetul european pentru prevenirea torturii si a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante (CPT) a declarat ca „un numar semnificativ de persoane private de libertate, care au fost intervievate de delegatia CPT, au sustinut ca ar fi fost supuse maltratarii din partea politiei".

Amnesty International solicitaGuvernului Republicii Moldova sa sporeasca numarul garantiilor împotriva torturii si a altor maltratari a persoanelor aflate încustodia politiei, precum: micsorarea perioadei de detentie de la 72 la 24 de ore,înainte de aducerea detinutului în fata unui judecator în cazurile penale, cu scopul de a asigura detentia persoanelorretinute depolitie pentru o perioada de timp cît mai scurta; sa asigure controale medicale obligatorii la sosirea în locurilede detentie; sa se asigure ca interogatoriile sa aiba loc în camere speciale de interogare, iar interogatoriile sa fie înregistrate pe cale audio sau video.Guvernul ar trebui sa puna capat impunitatii pentru actele de tortura si alte genuri de maltratari,prin asigurarea unor investigatii prompte, detaliate si impartiale a tuturor alegatiilor de tortura si alte rele tratamente; de asemenea, guvernul trebuie sa asigure faptul ca colaboratorii de politie suspectatipentru asemenea acte, sa fie suspendati pe durata investigatiilorîntreprinse, cu continuarea achitariisalariului integral; Guvernul trebuie sa mai asigure faptul ca statisticareferitoare la numarul plîngerilor si la modul cum au fost acestea rezolvate sa fie publicate în mod regulat, si ca victimele si familiile lor saprimeasca satisfactii echitabile. Guvernul Republicii Moldovatrebuie sa respecte recomandarea din 2003 a Comitetului ONU împotriva torturii si sa înfiinteze un mecanism independent, dotat cu resurse complete, care sa investigheze toate alegatiile de violari de drepturileomului, inclusiv a cazurilor de tortura siderele tratamente din partea organelor de mentinere a ordinii; conform cu ratificarea Protocolului optional la Conventia ONU împotriva torturii, Guvernul Republicii Moldova ar trebui sa înfiinteze un organism efectiv si independent care sa monitorizeze toate locurilede detentie.

În scopul protejarii sigurantei victimelor, numele lor indicate în acest raport au fost schimbate. Amnesty Internationaleste recunoscatoare tuturor acelora care au ajutat-o în redactarea acestui raport si considera ca recomandarile adresate Guvernului Republicii Moldovavor ajuta la eradicarea torturii si a altor rele tratamente care au loc în custodia politiei.

2. Obligatiile Republicii în conformitate cu prevederile dreptului international

Interzicerea torturii

Toate formele de tortura si de maltratari sînt inechivoc interzise de actele normativeinternationale în domeniul drepturiloromului. Aceasta interdictieeste prevazuta de numeroase tratate si alte instrumente internationale, si este parte integranta a dreptului international cutumiar,care se aplica fata de toatestatele, indiferent daca acestea sînt parte atratatelor,care contin interzicerea torturii si a tratamentului inuman si degradant. Tortura si maltratarile sunt interzise oricîndsiîn orice circumstante. Nu sînt acceptate exceptii, iar statele nu pot face derogari de la aceste obligatii pe perioada urgentelor nationale sau pentru oricare alte motive.

Din 1948, au fost adoptate numeroase documente internationale si regionale privind drepturile omului, care prevad aceasta interdictie. Aceste instrumente includ tratate si conventii care stabilesc obligatii legale pentru state. De asemenea,anumite acte normative internationale se limiteaza doar la declaratii, care nu prevad obligatii legalepentru state, precum sunt Declaratiile, dar care, fiind adoptate de catre Adunarea Generala ONU sau de alte organisme ONU, sînt deo autoritate considerabilapentru state, reprezinta întelegericomune între state, referitoare la standardeleinternationaleprevazuteîn aceste documente. Republica Moldova este stat parte la toate conventiile internationale de o importanta majora, si anume:

1. Pactul international cu privire la drepturile civile si politice (PIDCP) – Articolul 7

2. Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (CEDO) – Articolul 3

3. Conventia ONU împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, inclusiv Protocolul optional al Conventiei ONU împotriva torturii

4. Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante

PIDCP prevede înfiintarea unui organism alcatuit din experti independenti, Comitetul pentru drepturile omului, care urmeaza sa supraveghezeimplementarea prevederilor sale de catre statele parti.CEDO permite persoanelor sa adreseze plîngeri Curtii Europene pentru Drepturile Omului, în cazul în care drepturile lor prevazute deConventie au fost violate. Curtea emite hotarîri care sunt obligatorii pentru statesi poate solicitastatelor sa achitecompensatii victimelor. Conventia împotriva torturii stabileste înfiintarea Comitetului împotriva torturii (CAT), un organism alcatuit din experti independenti, care documenteaza implementarea prevederilor Conventiei de catre statele parte. În 1985, Comisia ONU pentru drepturile omului a numit un Raportor Special pentru tortura, care este un expert ce are mandatul de a se adresa guvernelororicarui stat parte la Conventie, indiferent de tratatele la care acesta este parte, avînd inclusiv dreptul de a interveni în cazuri de urgenta.

La nivel european si international exista tratate care stabilesc înfiintarea unor organisme de monitorizare, în sarcina carora este vizitarea locurilorde detentie. Protocolul optional la Conventia ONU împotriva torturii a intrat în vigoare în iunie 2006si stabileste un sistem regulat de vizitare a locurilor de detentie de catre organismele independente internationale si nationale. La nivel international, Protocolul optional la Conventia ONU împotriva torturii creeaza un nou organism international de prevenire, numit Subcomitetul ONU pentru prevenirea torturii. La nivel national, statelor care au ratificat Protocolul optional la Conventia ONU împotriva torturii li se solicita sa înfiinteze Mecanisme Nationale de Prevenire, în termen de un an de la ratificarea acestui document. Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, adoptata în 1987, stabileste înfiintarea unui comitet de experti alesi din statele parti, a Comitetului european pentru prevenirea torturii si a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante(CPT), în sarcina caruia intra vizitarea locurilorde detentie, cu scopul de a preveni aplicarea torturii si a maltratarilor fata de detinuti. CPT a publicat un sir de materiale care contin standardele internationale, care abordeazaproblemele principale pe care le urmaresteComitetul pe durata vizitelor sale în locurilede detentie a statelor parti la prezenta Conventie; acestea includ o sectiune aparte care reglementeazadetentia persoanelor aflate în custodia politiei.(3) În special, CPT a vizitat de nouaori Republica Moldova, inclusiv regiunea transnistreana; în timpul acestor vizite a examinattematica aplicariitorturiisia maltratarilor pe durata retinerii de catre politie, de rînd cu alte probleme.(4)Rapoartele acestor vizite ofera recomandari foarteamanuntite, la care se fac trimiteri în acest raport.

Ca stat parte la toate aceste instrumente internationale de drepturile omului, Republica Moldova s-a angajat sa protejeze drepturile tuturor persoanelor aflate sub jurisdictia sa. În plus,fata de instrumentele care abordeaza tematica torturii si a relelor tratamente, exista cîteva texte internationale de baza care prevad standarde referitoare la detentie în general, si care includ garantii importante împotriva aplicarii torturii si a relelor tratamente: Codul ONU de Principii pentru protectia tuturor persoanelor aflate suborice forma de detentie sau în închisoare(Codul ONU de Principii) (the UN Body of Principles for the Protection of All Persons under Any Form of Detention or Imprisonment (UN Body of Principles)), Reguli minime ale ONUpentru tratamentul detinutilor.

Definitia torturii si a relelor tratamente

Conventia ONU împotriva torturii si a altor tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (Conventia împotriva torturii), la care Republica Moldova este parte, se refera clar la tortura si alte tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din partea persoanelor cu functie de raspundere din cadrul autoritatilor publice. Articolul 1 contine urmatoarea definitie a torturii:

„Pentru scopurile acestei Conventii, termenul ‚tortura’ defineste orice act prin care se provoaca unei persoane, cu intentie, o durere sau suferinte puternice, de natura fizica sau psihica, cu scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis sau este banuita ca l-a comis, de a o intimida sau de a face presiune asupra sa sau a unei terte persoane,sau pentru orice alt motiv bazat pe o forma de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere sau suferinta este provocata de catre un agent al autoritatii publice sau orice alta persoana care actioneaza cu titlu oficial sau la instigarea sau cu consimtamîntul expres sau tacit al unor asemenea persoane."

3. Conditii politice, sociale si economice

Republica Moldova are o populatie de aproape patru milioane de persoane(5) si si-a obtinut independenta ca urmare a prabusirii URSS-ului în 1991. Limba de stat este moldoveneasca(6), dar rusa si gagauza (vezi mai jos) au statut de „limbi oficiale".

Republica Moldova se confrunta cu semnificative provocari politice si economice. În primul rînd, guvernul nu detine controlul asupra întregului teritoriu al tarii. Teritoriul la est de rîul Nistru si-a declarat independenta fata de Moldova în 1990, ramînînd însa parte a Uniunii Sovietice, sub numele de Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca Transnistreana. Aceasta declaratie a fost urmata de conflictecare au escalat în martie 1992, în timpul carora s-au înregistrat mii de morti. Violentele au încetat în iulie 1992 prin semnarea unui acord între Republica Moldova si Federatia Rusa. Republica Moldoveneasca Transnistreana (Transnistria), care nu a fost niciodata recunoscuta la nivel international, functioneaza ca o republica prezidentiala cu propriul sau guvern si parlament, propriile forte militare si de militie, propria constitutie si moneda.

Relatiile cu grupul etnic gagauz din sudul tarii au avut mai mult succes. Gagauzii, un grup etnic de turci crestin ortodocsi, au luptat si ei alaturi de locuitorii Transnistriei în timpul razboiului civil de la începutul anilor 1990, dar au ajuns la o întelegere cu Moldova, dupa care Regiunea Autonoma Gagauza, desi nu are hotare geografice continue, are un grad de autonomie în interiorul Republicii Moldova.

Republica Moldova ramîne una dintre cele mai sarace tari din Europa de Est si din fosta Uniune Sovietica. Nu dispune de resurse naturale, iar agricultura, în care este angajata 40 la suta din populatie, nu este organizata eficient.Conform Programului Natiunilor Unitepentru dezvoltare (PNUD), „un larg grup de locuitori rurali încearca în mod simplu si disperat sa supravietuiasca".(7) Saracia si lipsa de locuri de munca conduc la un înalt nivel de emigratie si de trafic de fiinte umane. Oficialitatile estimeaza ca numarul moldovenilor care lucrau în strainatate în 2005 era de 394.500, iar banii trimisi de acestia au constituit 30 la suta din PNB în acel an.(8)Un ONG activ în Regiunea Autonoma Gagauza a declarat reprezentantilor Amnesty International, conform unui studiu realizat de acest ONG, ca 80 la suta dintrefetele dintr-o scoala locala aveau aspiratia de a lucra în strainatate, iar 70 la suta dintrecopiii dintr-o scoala locala aveau o ruda care lucra în strainatate.

Coruptia dezlantuita este o consecinta sociala a saraciei, care submineaza statul de drept si contribuie la impunitatea autoritatilor publice care încalca legea. Toate oficialitatile cu care reprezentantii Amnesty International s-au întîlnit pe durata vizitelor lor din martie si iulie 2007, au admis faptul ca coruptia este o problemala toate nivelurile de guvernare, inclusiv si printre colaboratorii de politie, avocati si judecatori. Un angajat al Ministerului Justitieia declarat ca: „Nu putem spune ca guvernul va fi lipsit de coruptie vre-o data. Aceasta ar însemna ca nu ar mai exista nici un guvern".

Violenta este tolerata la multe niveluri ale societatii moldovene. Violenta în familie este foarte raspîndita; vice-ministrul de justitie a declarat reprezentantilor Amnesty International ca daca toti parintii din Republica Moldova ar fi sa raspunda sincer daca îsi bat sau nu copiii, 100 la suta dintre parinti ar admite ca îsi bat copiii.

4. Practici de retinere politieneasca

Conform Legii Republicii Moldova cu privire la politie, colaboratorii de politie îsi organizeaza activitatea pe principiile „legalitatii, umanismului si echitatii sociale, conlucrarii cu cetatenii si cu colectivele de munca, pe principiile transparentei si respectarii secretului profesional". Legea specifica de asemenea ca, în caz de necesitate,politia poate viola drepturile si libertatile cetatenilor doar pentru îndeplinirea atributiilor de serviciu, în cazurile expres prevazute de lege. În Moldova, ca si în alte parti ale Uniunii Sovietice, politia este în curs de adaptare sa activeze într-un sistem politic democratic, depasind, relativ nu demult, activitatea sa în cadrul unui sistem autoritar, iar perioada de tranzitie în care se afla Republica Moldova nu este complet depasita. Politia din Republica Moldova în activitatea sa are înca mult comun cu activitatea militiei de stil sovietic, ca spre exemplu structura deosebit demilitarizata si ierarhizata, nerespectarea prezumtiei de nevinovatie de catre colaboratorii de politie, si bazarea pe dovezileobtinute prin depozitiile persoanelor implicate în procesul penal.

Cu toate acestea, exista o constientizare decrestere a necesitatii de implementarea schimbarilor, iar Ministerul Afacerilor Interne a initiat un proiect pe termen de un an împreuna cu Saferworld, un ONG din Marea Britanie, si împreunacu Institutul pentru Politici Publice (IPP) din Republica Moldova, în vederea dezvoltarii unei strategii politienesti bazate pe comunitate.În luna mai 2006, conform Planului National de Actiuni în domeniul drepturilor omului, a fost aprobatun Cod de etica si deontologie a politistului, cu scopul de a îmbunatati comportamentul politistilor, cresterea încrederii societatii în politie si eradicarea abuzurilor politienesti. Codul de etica si deontologie stabileste principiile deconduita profesionala a politistilor, inclusiv legalitatea, impartialitatea, transparenta, flexibilitatea etc.

Variatele organede mentinere a ordiniide drept,precum politia criminala, politia judiciara, carabinierii si politia rutiera se afla sub jurisdictia Ministerului Afacerilor Interne. Ministerul Afacerilor Interne are în subordine 38 de Izolatoare de Detentie Preventiva (IDP), majoritatea carora sînt atasate comisariatelor de politie raionale si care în total au capacitatea dea permite detinerea a1.564 de persoane. În plus,fata de IDP-urile conduse de Ministerul Afacerilor Interne, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei are propriul sau Izolator de detentieProvizorie în incinta saîn municipiul Chisinau.Centrul a fost înfiintat prin decret prezidential în 2002 si se subordoneazaPrim-Ministrului.

Codul de procedura penala si Legea cu privire la politie prevadmodalitatiledearestare side tratare a persoanelor retinute si arestate, precum si drepturile acestora. Multe aspecte ale tratamentului si ale conditiilor de detentiesînt de asemenea reglementate de Regulamentul intern al Ministerului Afacerilor Interne, precum Ordinul nr. 5care a fost modificat pentru ultima data în 2004,sicare nu este accesibil publicului.

Durata excesiv de mare petrecuta în detentie

Toate persoanele retinutesunt tinuteîn IDP-uri pe o durata de pîna la 72 de ore, înainte de a fi adusi în fata unui judecator. În acest stadiu, ei sînt fie transferati la o Institutie Penitenciara (IP sau acronimul rusesc SIZO), sau perioada de detentie a lor în IDP poate fi extinsa. Perioada de timp pe care detinutii o petrec de fapt în detentie nu este specificata în Codul de Procedura Penala, dar cu ocazia vizitelor la IDP-uri, reprezentantilor Amnesty International li s-a s20 comunicat ca detinutii pot fi retinuti pe o durata de pîna la 10 zile.Acest lucru este probabil notificat în careva regulamente interne. Cutoate acestea, este o practica frecventa cînd persoanele retinute, înainte de judecare sunt returnatefrecvent la IDP-uri de la SIZO, pentru interogari sau pentru efectuarea actiunilor procesuale. În timpul vizitei sale la IDP-uri în iulie 2007, delegatii Amnesty International au descoperit,ca majoritatea detinutilor care erau banuiti în cazuri penale fusesera readusi în mod repetat la IDP-uri înainte de judecare, ca sa se întîlneasca cu ofiterii de urmarire penala sau procurorii care se ocupau de cazurile lor.Fiecare vizita dura maximum 10 zile, înainte de întoarcerea la SIZO. Aceasta practica a avut un efect negativ asupra detinutilor: nu numai ca erau tinuti în conditii proaste pentru o perioada de timp excesiv de lunga, dar erau privati frecvent de posibilitatea de a fi vizitati de familiile lor.

O importanta garantie împotriva torturii si a maltratarii consta în asigurarea,ca autoritatile responsabile de urmarirea penala sînt separate de cele responsabile pentru detentie. Unul dintre punctele Planului National de Actiuni în domeniul drepturilor omului este transferarea supunerii IDP-urilor Ministerului Justitiei. Aceasta ar reprezenta o garantie importanta împotriva torturii si a relelor tratamente, deoarece ar însemna ca detinutii vor fi tinuti în centreledepolitie doar pentru primele 72 de ore, conform legislatiei în vigoare. Ca acest lucru sa se poata întîmpla, un numar de noi centre de detentie de dinainte de judecare (case de arest) trebuie sa fie construite în tara, iar data de trecere la acest sistem este planificata pentruanul 2010. Amnesty International îndeamna guvernul moldovean sa actioneze fara întîrziere pentru a transfera responsabilitatea pentru detinuti în sarcina Ministerului Justitiei, chiar daca acest lucru va însemna ca angajatii Ministerului Justitieivor trebui sa activeze în cadrul comisariatelor de politie conduse de Ministerul Afacerilor Interne.

Lipsa separarii dintre prizonierii condamnati si persoanele retinute pentru anchetare

Potrivit Regulilor minimale standarde ale ONU privind tratamentul detinutilor, detinutii care se afla în asteptarea judecarii trebuie sa fie tinuti separat de persoanele condamnate, trebuie sa le fie respectata prezumtia nevinovatieisi sa fie tratati în modul corespunzator. În Republica Moldova, aceasta separare nu este respectata în prezent, deoarece detinutiicare au fost sanctionati cu arest conform Coduluide ContraventiiAdministrative,sînt de asemenea tinuti în IDP-uri (vezi sectiunea 4.5).

Transferarea planificata a IDP-urilorsub jurisdictia Ministerului Justitiei ar conduce la aceea capersoanele arestate în baza Codului de Contraventii Administrative vor putea fi tinute separat de persoanele aflate sub arest preventiv pe cauze penale. Aceasta separare ar trebui sa aibaloc cît mai rapid posibil.

Criterii pentru evaluarea activitatii organelor de politie

Una din consecintele trecutului sovietic este o rata foarte înalta a condamnarilor, de aproape 76 la suta, comparata cu o rata a condamnarilor în Occidentde 20-40 la suta.(9) Se fac presiuni asupra colaboratorilor de politie ca sa sporeasca numarul de infractiuni descoperite, iar acest lucru este utilizatca o unitate de masura a succesului mai mult decît alti factori, ca de exemplu perceptia publica a politiei sau prevenirea crimelor. Un colaboratorde politie, angajat recent, a declarat reprezentantilor Amnesty International ca performanta sa este masurata prin numarul cazurilor pe care le trimite în instanta de judecata. Calitatea cazurilor nu este apreciata,iar hotarîrile instantelor judecatoresti nuse iau în consideratie. Seful politiei din Ocnita a confirmat acest lucru reprezentantilor Amnesty International în iulie 2007, si a declarat ca Comisariatul Raional de Politieeste unul dintre cele mai bune din tara, deoarece ei suntcapabili sa transmita procurorului 97% din cazurile lor. Cînd a fost întrebat daca cunostea ce hotarîri lua instanta de judecata în privinta acestor cazuri, el a raspuns ca acest lucru nu îl priveste. În timpul unei întîlniri la Ministerul Afacerilor Interne din martie 2007, s-a confirmat faptul ca salariile colaboratorilor de politiedepind de calitatea muncii depuse. Reprezentantilor Amnesty International li s-a spus ca salariile pot varia în mod substantial. ÎncalcarileCodului de Procedura Penala vor fi pedepsite prin reduceri salariale, dar de asemeneaun sef de politiepoate decide acordarea unei recompense politistului pentru descoperirea unei infractiuni. Reprezentantilor Amnesty International li s-a mai spus ca nu sunt stabilite norme pentru descoperirea infractiunilor, dar ca este vorba de o competitie în cadrul Ministerului pentru prezentarea unorrate înalte de condamnare. Amnesty International considera ca noi criterii pentru evaluarea activitatii politiei, conforme cu Codul de etica si deontologie, ar ajuta la combaterea torturii si a relelor tratamente.

Bazarea pe declaratii de recunoastere a vinovatiei

Politia din Republica Moldova se bazeazadeseori pe declaratii de recunoastere a vinovatiei. Codul de procedura penala prevede acumularea si altor probe, în afara de declaratii de recunoastere a vinovatiei, dar aceastanu este obligatoriu, iar în practica, de obicei, probele consista doar din depozitiilemartorilor.

În multe IDP-uri au aparut recent camere destinate interogarilor, amplasate în apropiereacelulelor; totusi, fiind întrebati, majoritatea ofiterilor de urmarire penala si a sefilorcomisariatelorde politieraionale au admis ca interogarile pot avea loc si în birourile ofiterilor de urmarire penala. În majoritatea cazurilor care au fost în vizorul organizatiei Amnesty International, tortura si maltratarea au avut loc mai degraba în birourilecolaboratorilor operativi,decît în camerele speciale din zona de detentie. Nu este prevazutaobligatiade înregistrare a interogatoriilor efectuate lapolitie, cu echipament audio sau video.

O acuta lipsa de resurse contribuie la tendinta de bazare pedeclaratii de recunoastere a vinovatiei. Cu ocazia vizitei din iulie 2007 a reprezentantilor Amnesty International la sase Comisariate de Politie, ofiterii de urmarire penala au declarat,ca îsi procurase computerele,precum si altemijloace tehnice din propriii bani, iar orice reparatiea birourilor avea loc, de obicei, din cont propriu. Un tînar politist a spus reprezentantilor Amnesty International, ca în martie 2007 nu numai platise pentru computerul sau din propriul salariu, dar tot el îsi achita-se din buzunarul propriu scaunul si majoritatea convorbirilor telefonicede serviciu.

Republica Moldova a depus eforturi în vederea racordarii legislatiei internelastandardele internationale, astfel ca ele sa ofere garantii pentru detinuti, precum accesul la un avocat, accesul la un medicsi laîntrevederi cu membrii familiei sale, si de asemenea, asigurarea,ca plasarea în detentie are loc doar în rezultatulunei hotarîri judecatoresti. Aceste garantii sînt adesea pur si simplu ignorate, si uneori sînt ineficiente datorita altor defecte existente în cadrul sistemului.

4.1 Accesul la un avocat

„Pierdem procese la Curtea Europeana,pentru ca procurorii nu acorda atentie nimicurilor [пустяки] precum accesul la un avocat".

Vice-Procurorul General

„ Perioada imediat urmatoare dupa privarea de libertate este cea,în care riscul intimidarii si al relelor tratamente fizice este cel mai mare. Prin urmare, posibilitatea ca persoanele aflate în custodia politiei sa aibaacces la un avocat în timpul acestei perioade,reprezinta o garantie fundamentala împotriva relelor tratamente... Dreptul de acces la un avocat trebuie sa includa dreptul de a vorbi cu acesta în confidentialitate. Persoana respectiva ar trebui de asemenea, în principiu, sa aibadreptul de a avea un avocat prezent în timpul interogatoriilor efectuate de politie..."

CPT, Al 12-lea Report General, Para 41

Raportorul Special ONU pentru problemelede tortura a mentionat într-o recomandare ca „dreptul de a avea acces la un avocat esteunul dintre drepturile de baza a unei persoane private de libertate".(10)CPT a declarat ca dreptul de acces la un avocat este „o garantie fundamentala"împotriva relelor tratamente si ca acest drept trebuie sa fie aplicat imediat dupa plasarea în detentie. Asa cumavocatul Veaceslav Turcan a declarat reprezentantilorAmnesty International, „un avocat istet si bine educat este ca un trimis de la Dumnezeu pentru victimele torturii si ca o Nemesis [n.tr.: un inamic razbunator] pentru torturatori, dar va mai dura pîna cînd vor exista destui asemenea avocati în Moldova".

Conform Articolului 69 din Codul de Procedura Penalaal Republicii Moldova, accesul la un avocat este obligatoriu în toate proceselepenale. De asemenea, acesta mai este obligatoriu cînd o persoana banuita nu are posibilitatea de a se apara desinestatator, din motive de dizabilitate mintala sau fizica, sau cînd persoana banuita este minora. Articolul 64din acelasi Codstipuleaza ca banuitii au dreptul de a fi interogati de politie în prezenta unui avocat, daca o doresc. Articolul 167 din acelasi Cod stipuleaza,ca în termen de trei ore de la retinere, toate persoaneletrebuie sa fie informate cu privire la dreptul lor la aparare legala, precum si despre motivele retinerii, ca si despre toate celelalte drepturiprocesuale.

Amnesty International îsi exprima îngrijorarea în legatura cu faptul ca, în pofidaacestor garantii legale, majoritatea detinutilor nu îsi vad imediat avocatuldupa retinere, si ca adesea devin victimele torturii si ale relelor tratamente din partea colaboratorilor de politieînainte de a se întîlni cu avocatul. Interogarile se desfasoara adesea fara prezenta unui avocat, iar în multe cazuri calitatea asistentei juridice acordatenu este o garantie suficienta împotriva torturii si a relelor tratamente. Multi avocati sînt fosti colaboratoride politie, iar acest lucru poate conduce la un conflict de interese, deseoriîn favoarea politiei si împotriva clientilor pe careîi apara.

Vitalii Colibaba a fost retinut la 21 aprilie 2006 de catre colaboratorii de politie ai Comisariatului de Politie din sectorul Buiucani, mun. Chisinau. El a declaratreprezentantilor organizatiei Amnesty International,cacolaboratorii de politie l-au torturat cu scopul de a-lfortasa declareca ar fi ranit un colaboratorde politie în timpul unei încaierari între persoane aflateîn stare de ebrietate.I s-a permis sa vada un avocat doar dupa sase zile de detentie. SergheiGurgurov nu a vazut un avocat din momentul în care a fost retinut de politie la 25 octombrie 2005 si pîna la 3 noiembrie2005, cînd a fost dus în instanta de judecata. În iulie 2007, cu ocazia vizitarii de catre Amnesty International a Comisariatelor de Politie, toti ofiterii de urmarire penala si sefii Comisariatelor de Politieau asigurat reprezentantiiAmnesty International,ca interogarile au loc doar în prezenta unui avocat, dar atunci cînd reprezentantii Amnesty International au intrat într-un birou utilizat de mai multiofiteri de urmarire penala si li s-a spus ca tocmai are loc o interogare, nici un avocat nu era prezent la moment.

Cîteodata, calitatea asistentei juridiceacordatepersoanelor retinute nu ofera nici o protectie împotriva torturii si a relelor tratamente. A.B.a fost retinut la 25 februarie 2006 si a declarat ca a fost maltratat cu cruzime de catre colaboratorii de politie ai Directiei de Securitate Interna a Ministerului Afacerilor Interne, cu scopul de a-l forta sa declare despre faptulca un colaboratorde politie ar fi furat cupoane de benzina. Politistii au chemat un avocat din oficiu, dar, conform celor spuse de A.B., acesta nici macar nu a luat notite cînd A.B. i-a spus despre maltratarea la care a fost supus, si avocatul nu aatras atentia asupra faptuluica A.B. era murdar de sînge. Avocatul i-ar fi cerut lui A.B.sa-i dea cei 150 de dolari americani pe care îi avea asupra sa în momentul arestarii, si apoi a plecat. Dupa spusele lui A.B., initial politistii au notat faptul ca A.B. ar fi dat banii avocatului, dar avocatul ar fi spus colaboratorilorde politie sa distruga acel raport, iar acum nu mai exista nici o dovada ca banii ar fi fost luati.

În cîteva locuride detentie, inclusiv la Izolatorul de la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si a Coruptiei (CCCEC), precum si la IDP-ul din cadrul Comisariatului General de Politie al municipiului Chisinau, avocatii î-si pot vedea clientii doar printr-un ecran de sticla. Aceasta situatie înseamna ca documentele nu puteau fi transmisecu usurinta, si exista motive de a banui ca aceste conversatii erau înregistrate. Între 1 si 3 decembrie 2004, Baroul Avocatilor din Moldova a fost în greva, refuzînd sa ia parte la orice proceduri din instantele judecatoresti sau sa participe la actiunile de urmarire penala, pîna cînd Ministerul Afacerilor Interne va fi de acord sa ofere avocatilor camere pentru întîlnirile confidentiale cu clientii lor. Aceasta cerere le-a fost refuzata. Cînd în martie 2005 Baroul Avocatilor a cerut inspectarea ecranului de sticla de la CCCEC cu scopul de a verifica daca avea sau nu microfoane ascunse în el, administratia a refuzat acest lucru, chiar daca Baroul Avocatilor s-a oferit sa acopere costul demontarii ecranului de sticla.

Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a decis în procesul Oferta Plus SRL v. Moldova,ca dreptul solicitantului de a apela la Curtea Europeana a fost violat pentru ca nu a fost posibil ca sa discute cu avocatul sau în confidentialitate. În acest caz, solicitantul s-a putut adresa avocatului sau printr-un ecran la CCCEC, si desi convenisera sa nu discute anumite probleme legate de proces, din frica ca aceasta convorbire le era ascultata, au discutat asupra faptuluica acuzarile penale împotriva solicitantului nu corespundeau cu hotarîrile instantelor judecatoresti pe cauze civile. În ziua urmatoare, ofiterul de urmarire penalas-a deplasat la arhiva Curtii de Apel Economice si a ridicat dosarul respectiv, fapt ce presupuneca actiunea sa era bazata pe informatii obtinute prin ascultarea convorbirilor dintresolicitant si avocatul sau.

Cu ocazia vizitei reprezentantilor Amnesty International la CCCEC în iulie 2007, li s-a aratat o camera de interviuri pusa la dispozitia avocatilor si a clientilor lor, de unde ecranul de sticla fusese îndepartat, iar reprezentantilor Amnesty International li s-a spus ca acest lucru s-a întîmplatca urmare a plîngerilor si criticilor depuse.

4.2 Accesul la un medic

„Un control medical adecvat trebuie oferit persoanei retinute sau închise cît mai prompt posibil dupa admitereala centrul de detentie sau la închisoare, iar dupa aceea, oricînd este necesar, trebuie acordate tratamente si îngrijiri medicale. Aceste tratamente si îngrijiri medicale trebuie acordate gratis."

Codul ONU de Principii, Principiul 24

Organismele si mecanismele internationale de drepturile omuluiafirma,ca examinarile medicale independente care au loc la amplasarea persoanei într-un locde detentie,sînt garantii foarte importante împotriva torturii. Comitetul ONU pentru drepturile omului a subliniat necesitatea ca „suspectii sa fie examinati de catre un medicindependent imediat dupa retinereapersoanelor, dupa fiecare interogaresi înainte de a fi adusi în fata instantei de judecata care le examineaza cazul, precum si atunci cînd sînt eliberati".(11)

Articolele 64 si 66 ale Codului de Procedura Penala acorda persoanelor retinute dreptul de a solicita asistenta medicala, iar Legea ocrotiriisanatatii acorda detinutilor înainte si dupa judecata dreptul la îngrijiri medicale, precum si dreptul de a nu fi supusi unor tratamente care sa le afecteze sanatatea.Cu toate acestea, Amnesty International este îngrijorata de lipsa obligatieide a efectua controale medicale la sosirea persoanelor în locurilede detentie, si ca toate celelalte garantii legale referitoare la sanatate nu sînt întotdeauna respectate în realitate. Cu ocazia unei întîlniri cu reprezentantiiAmnesty International din luna martie, Vice-procurorul Generala fost de acord ca procurorilor care efectueaza urmarirea penala pe cazurilede tortura,le-ar fi de mare ajutor daca,controalele medicale la admiterea în locurile de detentie ar fi obligatorii.

Unul din punctele Planului National de Actiuni în domeniul drepturilor omului prevede introducea para-medicilor în toate Comisariatelor de Politie, iar de la sfîrsitul anului 2006, toate IDP-urile au angajat cîte un para-medic. Felcerii, dupa cum sînt acestia numiti, sînt pregatiti la un colegiu medicalpentru o perioada mai scurtade timp, decît medicii profesionisti cu calificari complete. Felcerii mentin un registru al starii de sanatate a detinutilor si completeaza formulare cînd efectueaza controlul medical al persoanelor detinutela amplasareasi la plecarea din IDP.

Conform organizatiei non-guvernamentale (ONG) Juristii pentru Drepturile Omului, introducerea felcerilor a redus numarul cazurilor de tortura. Cu toate acestea, Amnesty International este îngrijorata de faptul ca sistemul înca mai are nevoie de îmbunatatiri considerabile, si urmeaza sa oferegarantiiîmpotriva torturii si a relelor tratamente.Felcerii sînt angajati de Seful institutiei de detentie si nu sînt, prin urmare, independenti. Într-un caz adus la cunostinta organizatiei Amnesty International, felcerul de la Directiade Combatere a Crimei Organizate, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ar fi ajutat politistiisa-l tina pe A.B.în timp ce acesta era batut de colaboratoriide politie cu scopul de a-l forta sa depuna declaratii false. În ciuda prezentei unui felcer în toate locurile de detentie, controalele medicale efectuate la sosirea în detentie nu sînt înca obligatorii, ci doar recomandate. Dupa cum a descoperit Amnesty International, acest lucru depinde de faptul daca un felcer se întîmpla sa fie de serviciu atunci cînd este adus un detinut. Un reprezentant Amnesty International a discutat cu un detinut de la IDP-ul din cadrul Comisariatului General de Politie din strada Tighina din Chisinau, ca era tinut într-o celula de comun cudetinutii bolnavi de tuberculoza, dar care sustinea ca el nu suferea de tuberculoza. Felcerul nu a putut sa arate nici un fel de documente medicale ale acestei persoane, si a sugerat ca acest detinut a fost probabil plasatîn dimineata cînd el nu era de serviciu. În iulie 2007, felcerii cîstigau doar 600-700 de lei pe luna (36 – 42 de euro),(12)si majoritatea lucrau si în alte locuri în acelasi timp, de obicei într-un spital din apropiere, astfel ca sa poata veni la Comisariatul de Politie cînd erau chemati.

În ciuda prevederilor existente în Codul de Procedura Penala,detinutilor le estefoarte dificil sa insiste asupra dreptului de a fi supus îngrijirilor medicale adecvate. În 2006au fost emise doua deciziiale Curtii Europene pentru Drepturile Omului în care a fost vizat accesul persoanelor detinute la îngrijiri medicale în Republica Moldova. În procesul Boicenco v. Moldova,Curtea Europeana a decisca lui Nicolae Boicenco nu i s-au acordat îngrijirilemedicale adecvate, iar pentru o perioada de doua saptamîni nu i s-a oferit deloc nici o îngrijire medicala, ceea ce a constituit o violare a Articolului 3din Conventie. Nicolae Boicenco a fost detinut la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si a Coruptiei (CCCEC). La 20 mai 2005 el a fost batut la arestare si, ca rezultat, si-a pierdut cunostinta. Nicolae Boicenco a ramas într-o stare semi-constienta, destupoare pentruo perioada de mai mult de sase luni. A fost tinut într-un spital penitenciar de la 24 maipînala 1 septembrie 2005, dar înacea durata de timp nu s-a facut nici o diagnosticare, nu a fost efectuata nici o radiografiere a creierului, familiei sale nu i s-a permis sa-l viziteze, iar cererilefamiliei sale de a petrece o examinare de catreun medic independent au fost refuzate. Nicolae Boicenco nu se putea misca sau vorbi, iar tratamentul sau se limita doar la mentinerea lui în stare viabila. De la 1 septembrie la 15 septembrie a fost trimis înapoi la închisoare într-o stare semi-constienta, în loc sa fie transferat imediat la un spital neurologic,asa cum fusese planuit.

În procesul Holomiov v. Moldova, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a decisca a existat o violare a Articolului 3 deoarece autoritatile nu au reusit sa-i ofere lui Viktor Holomiov îngrijiri medicale adecvate. Viktor Holomiov a fost arestat la 26 ianuarie 2002, fiind suspectatde încurajarea unui act de coruptie. El a fost detinut la SIZO nr.3 pentru o perioada de aproape patru ani, pîna la 28 decembrie 2005, cînd un judecator a hotarît sa i se schimbe masura de reprimare înarest la domiciliu. Viktor Holomiov a suferit de numeroase probleme urologice grave, precum si de traumatism cranian. În ciuda mai multor recomandari ale medicilorca sa fie supus unei operatii urgente, pentru a evita riscul de a avea rinichii defectati în perspectiva, nici o operatie nu a avut loc si Holomiov nu a putut nici sa consulte mediciispecializatiîn problemele sale individualede sanatate.

Serghei Gurgurov a declarat ca a fost torturat de colaboratoriide politie în octombrie 2005, si ca pîna la 9 decembrie nu a primit îngrijiri medicale speciale pentru ranile suferite ca rezultat a torturii aplicate. A fost vazut de un medic doar pe 11 noiembrie, iar medicula refuzat sa-i stabileasca un diagnostic, spunînd ca trebuie sa fie examinat într-un spital si a solicitat politiei ca Gurgurov sa fie transferat imediat.În ziua urmatoare, la insistentele avocatului lui SergheiGurgurov, seful Departamentului de Neurochirurgie al unui spital local l-a vizitat pe SergheiGurgurov, si a confirmat ca acesta trebuia sa fie urgent examinat cu echipament disponibil doar la spital. Autoritatile l-au transferat în sfîrsit pe SergheiGurgurov la spitalul penitenciar Pruncul în data de 2 decembrie, dar acest spital nu i-a putut oferi îngrijirea neurologica de specialitate de care avea nevoie, si doar dupa ce a fost eliberat pe cautiune, la 9 decembrie, Gurgurov a putut primi tratamentuladecvat pentru ranile la cap si la coloana vertebrala pe care le-a suferit în timpul aflarii sale în custodia politiei.

Atunci cînd A.B.a fost retinut pe 25 februarie 2006, si, dupa cum a declarat el, a fost batut grav de catre colaboratoriide politie de rang înalt dincadrulDirectiei de Securitate Internaa Ministerului Afacerilor Interne, bataie aplicatala IDP din cadrul Directiei pentru Combaterea Crimei Organizate, acestuia nu i s-a oferit nici o asistenta medicala pîna cînd, încurajat de colegii de celula, a solicitatsa fie vazut de unmedic. Felcerul care era disponibil la IDPnu a putut sa-i acorde asistenta medicala necesara în legatura cu ranile sale, precum, rani de ureche, iar, dupa doua zile, A.B. a fost dus la spitalul Ministerului Afacerilor Interne, unde ranile i-au fost bandajate, dar au fost lasate netratate. Aceasta vizita la spital a ramas neînregistrata si, conform avocatului sau, A.B.a ramas în IDP din cadrul Directiei pentru Combaterea Crimei Organizate pentru înca doua luni, pentru ca colaboratoriide politie care îl batusera,au dorit sa evite petrecerea controlului medical în privinta lui de catre un mediccare i-ar fi înregistrat ranileîn carticicamedicala.

4.3 Accesulla lumea exterioara

„Imediat dupa arestare si dupa fiecare transfer de la un loc de detentie sau închisoare la altul, un detinut sau o persoana închisa,trebuie sa aiba posibilitatea de a informa sau sa ceara autoritatilor competente sa informeze membrii familiei sale sau alte persoane adecvate alese de el – despre arestarea, detentia sau trimiterea la închisoare, sau despre transfer si despre locul unde este tinut în custodie."

Codul ONU de Principii, Pricipiul 16

Daca un detinutare acces la lumea exterioara si lumea exterioara poate sa-l contacteze pe detinut, acest lucru ajuta la spargerea izolarii care face posibila comiterea de abuzuri. Unul dintre aspectele importanteale acestei garantii este dreptul de a informa prietenii sau familia asupra survenirii detentiei, sau de a-i informa personal.

Articolul 64 al Codului de Procedura Penalaa Republicii Moldova prevede acordarea dreptului persoanei banuite de a-si informa rudele despre locul unde este retinut,prin intermediul organului de urmarire penala, „imediat sau nu mai tîrziu de sase ore dupa retinere".

Amnesty International a întîlnit cîteva cazuri în care membrii familiei nu au fost informati prompt despre locul de retinere a rudelor lor, sau despre acuzatiile aduse împotriva acestora. Mihail Kaldarar a fost retinut la 19 iulie 2005 în legatura cu urmarirea penala initiata pe un caz de omucidere. La 25 iulie, Curtea de Apel din Balti a hotarît eliberarea luidatorita dovezilor insuficiente pentru retinere. Cu toate acestea, el nu a fost eliberat,iar familia sa nu a avut nici o informatie despre locul unde era detinut, pîna la data de 3 august, cînd s-a confirmat faptul ca el era înca detinut, în ciuda hotarîrii Curtiide Apel. În cele din urma el a fost eliberat la 8 septembrie, fara sa fie acuzat.

4.4 Aducerea detinutilor în fata autoritatii judecatoresti

„Orice persoana arestata sau retinuta în legatura cu o acuzatie penala trebuie sa fie adusa prompt în fata unui judecator sau a altui ofiter autorizat de lege sa exercite puteri judecatoresti, si sa i se acorde posibilitatea judecarii într-o durata rezonabila de timp, sau sa fie eliberata."

Articolul 9 (3) al PIDCP

Cerinta de a aduce detinutii în fata unui judecatorcît mai rapid posibil dupa arestare este o garantie foarte importanta pentru protejarea drepturilor persoanelor retinute, deoarece înlatura abuzul de putere asupra unui detinut pe care autoritatile ar putea sa-l exercite astfel.Judecatorii trebuie sase asigure de faptul ca toate plasarile în detentie sînt legale si întemeiate, si trebuie sa solicite investigarea oricaror dovezi de tortura sau altor maltratari, sa dispuna eliberarea daca retinerea este ilegala, sau daca este necesar tratamentul medical.

Conform Articolului 25 din Constitutia Republicii Moldova, durata de retinere a persoaneipîna la aducerea sa în fata judecatorului nu trebuie sa depaseasca 72 de ore de la momentul retinerii, iar termenul de prelungire a mandatului de arest poate fi extins printr-o hotarîre judecatoreascapentru o durata de pîna la 10 zile, si nu poate depasi 30 de zile. Dupa 30 de zile, detinutilor trebuiesa li se înainteze învinuirea si sa fie amplasati într-un IDP, pot fi eliberati pe cautiune în asteptarea judecatii, sau eliberati.

Noul Cod de Procedura Penala adoptat în 2003 a introdusfunctia judecatoruluide instructie, al carui sarcina este sa autorizeze retinerea si/saueliberarea suspectilor, perchizitiile, confiscarea proprietatii, si sa ia decizii asupra trimiterii în institutiilemedicale. Conform Articolului 166 din Codul de Procedura Penala, persoanele pot fi retinutepîna la 72 de ore de catre politie, dar la sfîrsitul acestei perioade trebuie sa fie adusi în fata judecatorului de instructie. Aceasta durata de timp este considerata ca fiind perioada permisade lege, mai degraba limita maxima de retinere, si rar se întîmpla ca persoanele retinute sa fie aduse înfata unui judecator înainte de expirarea celor 72 de ore.

În unele cazuri care au ajuns în vizorulorganizatiei Amnesty International, aducerea unei persoane banuite în fata unei autoritati judecatoresti nu a contribuit cu nimic la respectareadrepturilor detinutilor.În cazul lui A.B., lui nu i s-au oferit îngrijirilemedicale adecvate pentru ranile sale,în ciuda faptului ca în fiecare luna din perioada celor cinci si jumatate de luni ale detentiei sale dinaintea judecarii, el a fost adus în fata unui judecator pentru a i se prelungi duratadetentiei. De fiecare data cînd judecatorul vedea ranile lui A.B., solicita sa i se acorde îngrijiri medicale, dar hotarîrile judecatorului erau ignorate de catre colaboratoriide politie. Judecatorul nu a hotarît eliberarea sa pe cautiune, astfel încît A.B.sa poata sa-si trateze ranile, si nici nu a solicitatpetrecerea efectuarii urmaririi penale în privintamaltratarii si torturii. SergheiGurgurov a fost adus înaintea unui judecator de instructie la 3 decembrie 2005, dupa ce a fost torturat de catre colaboratorii de politie. La vederea vatamarilor sale, judecatorul a hotarît sa-l elibereze pe cautiune, dar colaboratorii de politie au ignorat hotarîrea judecatorului si l-au luat pe SergheiGurgurov înapoi în detentie. Faptul ca mandatul de arestare nu a fost utilizat pentru retinerea sa în 2005, si ca a fost scos la iveala dupa hotarîrea judecatorului de a-l elibera, pune la îndoiala legalitatea documentului.

Amnesty International îsi exprima îngrijorarea ca judecatorii nu fac tot ce le sta în putere pentru a proteja drepturile detinutilor si pentru a preveni tortura si relele tratamente, si încurajeaza Ministerul Justitieisa se asigure ca toti judecatorii vor fi instruiti, sa dispuna efectuarea urmaririi penaleatunci cînd se confrunta cu cazuri de tortura si rele tratamente, sa decida eliberarea pe cautiune a unui suspect, atunci cînd este necesar, pentru a se asigura ca acesta nu va fi supus torturii si relelor tratamente, sau sa decidaasupra acordarii unui tratament sau efectuarea examinarii medicale.

4.5 Insuficientegarantii legale pentru persoanele arestate administrativ

Garantiile prezentate în sub-sectiunile de mai sus sînt adesea ignorate în practica, dar cei arestatiîn baza Codului cu Privire la ContraventiileAdministrative beneficiaza de înca si mai putine garantii.În realitate exista doua standarde diferite de protejare a drepturilor detinutilor. Luînd în considerare Raportul Guvernului din 2003, Comitetul ONU împotriva torturii a solicitat Guvernului Republicii Moldova„sa se asigure ca garantiile fundamentale împotriva torturii si a maltratariloraplicate detinutilor, inclusiv celor arestatipentru contraventiiadministrative, sa fie disponibile în realitate".

Conform Codului cu privire la Contraventiile Administrative, persoanelepot fi retinute pentru o perioada nu mai mare de trei ore înainte de aducerea luiîn fata unui judecator, dar daca persoana nu are documente de identitate, ea poate fi retinuta pîna la 10 zile cu acordul procurorului si faraa fi necesara o hotarîre judecatoreasca. În unele cazuri, Codul cu privire la Contraventiile Administrative nu prevede clar durata maxima pentru care o persoana poate fi retinuta înainte de a fi prezentataunuijudecator. Articolul 249 aliniatul2 afirma ca cei care comit acte de huliganism, acte de încalcare a ordinii publice, sau încalcaregulile de organizare a manifestatiilor publice si adunari,pot fi retinuti „pîna la examinarea cazului de catre instanta judecatoreasca respectiva".

Orice persoana retinuta pentru o contraventie prevazuta deCodul cu privire la Contraventiile Administrative, nu are dreptul automat la un avocat. Acest lucru nu înseamnanumai, ca un mare numar de persoane atrase la raspundere administrativa pentru comiterea contraventiilor administrativesunt private de dreptul de a avea un avocat, darsi creeaza si o posibilitate pentru politie de a detine aceste persoane,astfel încît sa poataextrage o declaratie de recunoastere a vinovatiei, pentru a-l acuza de o infractiune mai grava.

Odata ce au primit o hotarîre, arestatiiadministrativ sunt tinuti în IDP-uri pîna la 15 zile, în conditii care le ameninta sanatatea. Conform noului Cod executiv adoptat în 2005, arestatii administrativi trebuie sa fie detinuti în sistemul penitenciar condus de Ministerul Justitiei. Astfel, pîna cînd responsabilitatea pentru detinerea în stare de arest preventiv nu va fi transmisaîn sarcina Ministerului Justitiei ( planificata pentruanul2010), si pîna la construirea noilor centre de detentie care au fost planuite, arestatii administrativi vor continua sa fie tinuti în IDP-uri. În multe cazuri, arestatii administrativi sînt tinuti împreuna cu detinuti care se afla sub urmarire penala.

În timpul unei vizite la Comisariatul Raional de Politie din Ocnita, reprezentantii Amnesty International s-au alarmat atunci, cînd lis-a spus ca arestatii administrativi sînt „folositi" de autoritatile publice la munca de curatire si la alte munci. Angajatii Ministerului Afacerilor Interne au afirmatsus si tare ca acest lucru se întîmpla doar cu acceptul arestatilor administrativi, si au afirmatca estemaipreferabil sa lucrezi în aer liber,decît sa stai într-o celula rau-mirositoare.Aceasta practica nu este inclusa înnici o lege, dar este descrisa în Ordinul nr.5 al Ministerului Afacerilor Interne. Amnesty International este preocupata de crearea unorgarantii efective, cu scopul de a se asigura ca nu se abuzeazade aceasta practica si ca persoanele nu sînt arestate doar pentru a fi atrase la munci neremunerate.

Amnesty International solicita Guvernului Republicii Moldovasa asigure,ca prevederile Codului cu privire la Contraventiile Administrative vor fi schimbate, astfel, încîtsa se asigure ca toate persoanele arestate administrativ sa fieaduse fara întîrziere în fata unui judecator, si ca acestorali se oferagarantiile necesare pentru a nu fi aplicata torturasi maltratarea, precumsa li se asigureaccesul rapid la un avocat.

4.6 Conditii proaste de detentie

„Ne dam silinta, dar nu stim de fapt cum arata un loc de detentie adecvat".

Un angajat al Ministerului Afacerilor Interne

În raportul asupra vizitei sale în Moldova din septembrie 2004, publicat în februarie 2006, CPT a descris conditiile din locurile de detentie aflate în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, drept „dezastruoase", si a declarat ca în multe cazuri conditiile erau echivalente cu tratamentul inuman sau degradant. În ianuarie 2006, Amnesty International a primit rapoarte despre conditiile din IDP-ul din Orhei. Conform acestor informatii, celulele de la Comisariatul de Politie din Orhei se aflau însubsol, si aveau dimensiunile aproximative de 3m pe 4.5m. Celulele erau destinate pentru detinerea apatru detinuti, dar de obicei acolo se aflau sapte sau mai multi. Ventilarea aerului era proasta, iar celulele erau infectate cu purici si paduchi. Multi dintre detinuti sufereau de boli epidermice, dar rar li se acorda accesul la un medic. Detinutii nu aveau acces la un veceu, si li se oferea o caldarepentru a fi folositaîn vazul tuturor celorlalti detinuti. Detinutii au relatatreprezentantilor Amnesty International,ca erau nevoiti sa doarma pe rînd, pe o platforma de 1.5m pe 3m, facuta din caramizide calcarsi scînduri. Nu li se dadusera paturi, cearsafuri sau saltele.

Cînd reprezentantiiAmnesty International au vizitat Comisariate de Politie din Republica Moldova în iulie 2007, era clar ca se luasera masuri în privinta unor recomandari ale CPT. De exemplu, cinci dintre IDP-urile pe care Amnesty International le-a vizitat aveau curti pentru exercitii fizice si dusuri. Însa, în pofidaacestor evolutii, conditiile erau înca foarte proaste. Toate Comisariatele de Politievizitate de Amnesty International în iulie 2007,fusesera construite între 1960 si 1980. Celulele de detentie se aflau în subsol sau demisol, si desi fusesera adaugate curti pentru exercitii fizice, în cele mai multe cazuri detinutii tot mai dormeau pe platforme pe caredormeaudoi sau mai multi detinuti. Ventilarea aerului era proasta în multe locuride detentie, iar în Comrat sistemul de ventilare era atît de zgomotos, încît dormitul era imposibil,iar detinutii cereau tot timpul ca sa fie închis. Singura modalitate de ventilare constituia gauramica situata într-unul dintre blocurilede sticla ce constituiau fereastra din fiecare celula. În trei dintre locurile de detentie, detinutii erau scosi la toaleta de doua ori pe zi, iar în restul timpului li se oferea o caldare, cu scopul de a o folosiîn vazul tuturor celorlalti detinuti. Într-un caz, caldarea se afla dupa un zid înalt de un metru din celula. Nu existau dovezi de existenta a încalzirii în nici unul dintre locurile de detentievizitate dereprezentantiiAmnesty International. În majoritatea cazurilor, detinutii aveau paturi pe care sa doarma, iar în unele cazuri plapomesubtiri erau utilizate în loc de saltele. Cînd un reprezentantAmnesty International a vizitat IDP-ul din strada Tighina din Chisinau în martie 2007, unii detinuti nu aveau paturi sau saltele si dormeau pe hainele lor.

Ministerul Afacerilor Interne a planificat ameliorarea situatiei dinIDP-uri, dar aceste ameliorari trebuie sa fie finantate de catre autoritatile locale, si, în majoritatea cazurilor, Comisariatele de Politiese afla în asteptarea fondurilor.În Taraclia, reconstruirea era aproape completa, iar celulele aveau chiuvete cu un robinet de apa rece si veceuri, dar veceulera în vazul tuturor. O noua curte pentru exercitii fizice fusese construita, dar la data vizitei reprezentantilorAmnesty International, Ministerul Afacerilor Interne nu o aprobase înca, iar detinutii nu faceau nici un fel de exercitii fizice.

Ministerul Afacerilor Interne stabileste standarde pentru hrana acordata detinutilor si recent a dublat suma de bani recomandata pentru Comisariatele depolitie pentru cheltuielile alimentare de la 16 la 30 de lei (1.80 euro) de persoana pe zi.Cu toate acestea, cu ocazia unei întîlniri cu reprezentantii Amnesty International în iulie 2007, autoritatile de la Ministerul Afacerilor Interne au admis ca aceasta suma esteînca insuficienta, si pentru acest motiv pachetele cu mîncare trimise de familii sunt importantesi din acest considerent nu suntrestrictionate.

Amnesty International ramîne în continuare îngrijorata de conditiile de detentie din Comisariatele de Politiedin Republica Moldova, care nu sînt adecvate pentru perioadele lungide detinere a persoanelor; Amnesty International mai este îngrijorata ca aceste conditii reprezinta un risc pentru sanatatea detinutilor si adesea sînt echivalente tratamentului cu cruzime, inuman sau degradant.Guvernul Republicii Moldovatrebuie sa contribuie la îmbunatatirea urgentaa standardelor, si în acelasi timp sa se asigure ca detinutii se afla în custodia politieipentru o perioada cît mai scurt posibila.

4.7 Monitorizarea locurilor de detentie (OPCAT)

Una dintre cele mai efective metode de prevenire a torturii si a maltratarii, precum si de a îmbunatati conditiile de detentie este de a asigura existenta unor vizite regulate înlocurile de detentie, deoarece „tortura si maltratarile de obicei au loc în locuride detentieaflate în locuri cu acces limitat, unde cei care practica tortura sînt încrezatori ca se afla departe de monitorizareaefectiva sinu vor purta raspundere".(13) Conform Asociatiei pentru prevenirea torturii (APT), un sistem de monitorizare independenta si regulata a locurilor de detentie „contribuie, de asemenea la transparenta si responsabilitateacolaboratorilor din locurile privative de libertate, crescînd astfel legitimitatea celor care conduc locul de detentie, precum si încrederea publica în institutii".(14)Protocolul optional la Conventia ONU împotriva torturii (OPCAT) adoptat la 18 decembrie 2002,solicita statelor parte înfiintarea Mecanismelor Nationale de Preventie(MNP) pentru prevenirea torturii la nivel intern, timp de un an de la ratificare. Conform OPCAT, MNPtrebuie sa aiba acces nelimitat la locurile de detentie cu scopul de a efectua o monitorizare efectiva.

Articolul 18 al OPCAT prevede ca Mecanismele Nationale de Preventie sa fie independente din punct de vedere functional, ele sa includa experti cu cunostinte si experientacorespunzatoare, si ca acestia sa dispuna de aptitudinile necesare pentru îndeplinirea sarcinilorde monitorizare a locurilor de detentie. În Ghidul sau pentru stabilirea si desemnarea Mecanismelor Nationale de Preventie, APT atrage atentia asupra importantei garantarii independentei prin asigurarea,ca din MNP nu fac parte reprezentanti ai guvernului sau parlamentari, care sînt membri ai partidului aflat la guvernare.APT mai subliniaza importanta includerii reprezentantilor organizatiilor non-guvernamentale în procesul de consultare si ca membri ai MNP.

Republica Moldova a ratificat OPCAT în iulie 2006, iar la 29 iunie 2007 Guvernul a aprobat modificarile la Legea cu privire la avocatii parlamentari(ombudsman), care au propus înfiintarea MNP. Potrivitacestor modificari, atributia avocatului parlamentar (ombudsman) a fost extinsa pentru a include noul mecanism.Dupa lobby-ul exercitat de organismele non-guvernamentale, la 26 iulie 2007 au fost adoptate noi modificari, referitoare la înfiintarea unui ComitetConsultativ de pe lînga biroul ombudsmanului, care sa fie format din experti independenti si organizatii non-guvernamentale care ar asigura mai bine nivelul de independenta pentru MNP,asa cum sînt stipulate de OPCAT.

În pofida acestor eforturi,organizatiile non-guvernamentale sînt îngrijorate caplanificatul Comitet Consultativ nu este suficient de independent si nu este dotat cu resurse suficiente pentru a functiona efectiv, conform OPCAT. Modul de activitate a Comitetului Consultativ va fi prevazutde regulamentele redactatede catre seful Centrului pentru Drepturile Omului. Organizatiile non-guvernamentale insista ca functionarea Comitetului Consultativ sa nu fie reglementatade actele interne a Centrului pentru Drepturile Omului, ci de o legeseparata, adoptata ca urmare aconsultarii societatiicivile. În plus, modificarile aduse Legii cu privire la avocatii parlamentarinu prevedefinantarea activitatiiComitetului Consultativ. Cum, în prezent, Centrul pentru Drepturile Omului nu dispune de suficiente fonduri financiare, aceasta constituie o îngrijorare referitor la finantarea Comitetului Consultativ. Articolul 18.3 al OPCAT stipuleaza ca statele parte trebuie sa asigure finantarea de baza a MNP. Organizatiile non-guvernamentale considera ca cerintele OPCAT ar fi mai bine îndeplinite,daca MNP ar fi fost înfiintate printr-o lege aparte, care sa le asigure independenta si bugetul propriu.

5. Abordarea problemei impunitatii

„Moldovava plati [despagubirile oferite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului], dar niciodata nu îi va pedepsi pe responsabili".

A.B., retinut de politia din Chisinau de la 25 februarie la 17 iulie 2006

1. Fiecare Stat Parte vegheaza ca toate actele de tortura sa constituie infractiuni în raport cu dreptul sau penal. Se va proceda tot astfel în legatura cu tentativa de a savîrsi tortura sau cu orice act, comis de orice persoana, care constituie complicitate sau participare la actul de tortura.

2. Fiecare Stat Parte considera aceste infractiuni ca fiind pasibile de pedepse corespunzatoare, data fiind gravitatea lor.

Conventiaîmpotriva torturii, Articolul 4

În Republica Moldova, cazurilede tortura si de maltratarecomise de catre organelede mentinere a ordinii sînt anchetate de Procuratura Generala si de procuroriiraionali. Rolul Procurorului General este reflectat în Constitutie: Procuratura Generala reprezinta interesele societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile fundamentale a cetatenilor, conduce urmarirea penala în toate cazurile si reprezinta învinuirea în instantele judecatoresti. Procurorul General este numit în functie de catre Parlament, la propunerea Presedintelui Parlamentului. Potrivit Articolului 298 a Codului de Procedura Penalaa Republicii Moldova, toate plîngerile împotriva actiunii sau lipsei de actiune din parteain organelor de urmarire penala si de investigatii,se adreseaza judecatorului de instructie. Conform Articolului 299 al Codului de Procedura Penala, în termen de cel mult 72 de ore judecatorul de instructie este obligat sa comunice persoanei care a depus plîngerea, despre faptul daca urmarirea penala va fi pornitasau nu, iar în caz de refuz, trebuie sa ofere motive justificative persoanei respective.

Amnesty International este îngrijoratade faptul,ca Procuratura Generala nu întreprinde suficiente eforturi pentru alupta împotriva impunitatiifactorilor de decizie care au comis acte detortura. Ratele scazute de condamnare a colaboratorilor de politie, dificultatileîntîmpinate de victime ladepunerea plîngerilor si esecul Procuraturii Generale de a conduce investigatii prompte, amanuntite, independente si efective, înseamna ca multi dintre autorii actelor de tortura si de maltratari nu sînt adusi în fata justitiei, iar victimele ramîn fara reparatii.

5.1 O rata scazuta a condamnarilor împotriva colaboratorilor de politie

Codul Penal al Republicii Moldovaadoptat în 2003 nu includea un articol care sa interzica practicarea torturii de catre factorii de decizie ai statului, dar la 30 iunie 2005 Parlamentul a modificat Codul penal si a adaugat Articolul 309/1 care prevede,ca pentru comiterea actelor de tortura este prevazuta o pedeapsa deladoi pîna la cinci aniprivatiune de libertate si suspendarea din functiile ocupate pentruo perioada de cinci ani. Tortura este definita conform definitiei date deArticolul 1 al Conventiei împotriva Torturii drept „provocarea, în mod intentionat, a unei dureri sau suferinte puternice, fizice ori psihice unei persoane, cu scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis [...], daca o asemenea durere sau suferinta este provocata de o persoana cu functie de raspundere sau de oricare alta persoana care actioneaza cu titlu oficial".Persoanele cu functie de raspundere mai pot fi acuzate si prin urmatoarele articole ale Codului penal, si anume pentru comiterea actelorcare echivaleaza cu actelede tortura si de rele tratamente: Articolul 328 (Excesul de putere sau depasirea atributiilor de serviciu), Articolul 309 (Constrîngerea de a face declaratii) si Articolul 308 (Retinerea sau arestarea ilegala).

Conform datelor Procuraturii Generale, în 2006 existau 146 de cazuri de urmarire penalaîmpotriva colaboratorilor de politie care nu au respectat legea. Totusi, aceste date se refera la toate infractiunile, si nu numai la infractiunile de tortura. Ministerul Afacerilor Interne a oferit organizatiei Amnesty International urmatoarele cifreprivind cazurile de pornire a cauzelor penale împotriva colaboratorilorde politie:

Articolul din Codul PenalNumarul cauzelor penale intentate
309/1 Tortura	2005 – 3 2006 – 21
328 Excesul de putere sau depasirea atributiilor de serviciu	2005 – 121 2006 – 79
309 Constrîngerea de a face declaratii	2005 – 4 2006 – 17
308 Retinerea sau arestarea ilegala	2005 – 2 2006 – 2

Conform Procuraturii Generale, investigarea colaboratorilorde politie a rezultat în acuzatii si condamnari conform anumitor articole dupa cum urmeaza:

Articolul Codului Penal		Numarul acuzatiilor
Numarul condamnarilor
309/1 Tortura	2005 – 3 2006 – 16		2005 – 1 2006 – 1
328 Excesul de putere sau depasirea atributiilor de serviciu	2005 – 70 2006 – 23		2005 – 40 2006 – 27

Aceste cifre reflecta totusi faptul, ca doar un mic procent al colaboratorilorde politie banuiti de comiterea actelor de tortura, actelor de maltrataresi în alte încalcari ale legii sunt investigati si condamnati. La o întîlnire din septembrie 2006 a personalului Ministerului Afacerilor Interne si a Colegiului (un organism compus din procurori de rang înalt din cadrul Procuraturii Generale, procuraturi municipale si raionale), la care au fost prezentate aceste date, s-a declarat ca datele investigatiilor „nu reflecta situatia de facto", iar Procurorul General, Valeriu Balaban, a declarat ca plîngerile referitoare la tortura „au fost uneori ignorate, sau investigate superficial, iar aproape întotdeauna pedeapsa a fost modesta".(15)

În ianuarie 2003, Jurnal de Chisinaua publicat doua scrisori care au abordatproblema impunitatii din Moldova într-o lumina interesanta. Prima scrisoare arata cum interventia politica poate stopa urmarirea penala pornita împotriva colaboratorilor de politie pentru comiterea actelorde tortura. Scrisoarea a fost adresatala 21 iunie 2002 Procuraturii Generale de catre vicepresedintele Parlamentului Republicii Moldova, Vadim Mi